Pregătit pentru a deveni tată

Am scris articolul ăsta acum vreo 4 luni. Cam atât mi-a luat să îl public. E bine, nu?

Nu sunt primul și cu siguranță nu voi fi nici ultimul tată (ce truism!). Mai mult ca sigur că nu am fost nici primul care nu s-a simțit pregătit să devină tată.

Plin internetul și cărțile de specialitate de sfaturi, îndrumări, do’s and dont’s, informație de la toți pentru toți, pe toate gusturile și nevoile. Vrei să citești despre cât de dăunătoare sunt vaccinurile? Nici o problemă, câțiva samariteni cu calculatoare și internet s-au gândit deja la tine. Ești în tabăra celorlalți? Pentru gustul tău există tone de conținut care să te convingă ca ai luat alegerea cea mai bună. Iar dacă ai reușit cumva să reziști tentației de a căuta pe net despre pamperși, colici, pusee de creștere, lapte praf, băiță, somn, medicamente, cărucioare, pătuțuri, biberoane (etc, etc, lista este aproape interminabilă) atunci cu siguranță cineva din anturajul tău ți-a oferit câteva sfaturi despre cum ar trebui sa procedezi. Pentru că așa a funcționat la ei și bineînțeles că din moment ce a funcționat la ei, trebuie să funcționeze și la tine. Altfel, nu își mai are rostul de învățătură.

Foarte puțini sunt cei care reușesc să împărtășească experiențe de viață în mod echidistant, fără a avea pretenția că soluția lor este cea mai bună. Și ca să mă prezint din nou, sunt Mihai și sunt tată de David Alexandru, de 3 luni și câteva zile. Nu (cred că) am fost pregătit să fiu tată. Cine naiba este până la urmă? Oricât de mult ai citi, ai asculta și ai studia, tot nu ești pregătit în adevăratul sens al cuvântului.

To be continued…

 

Sursă poză. 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *