Alternativa la DSLR – mirrorless și prezentare Sony A5000

Acum mulți ani mi-am cumpărat un DSLR. Pentru că aveam nevoie de o cameră și pentru că la vremea respectivă dacă doreai rezultate bune era cam singura opțiune. Nu era cel mai ce DSRL nici atunci, dar odată cu trecerea anilor, numărul mic de megapixeli (10), o limitare clară a obiectivelor și lipsa opțiunilor “moderne” l-au trimis pe micul DSLR într-un raft, iar în locul lui am început să fac din ce în ce mai multe poze cu telefonul. Multe dintre ele, foarte bune pentru nevoile mele. Probabil că te regăsești și tu în descrierea asta. Ai investit la un anumit moment într-o cameră bună ce treptat și-a găsit utilitatea maxim la aniversări și în concedii. Poate că la fel ca mine, ai fost pasionat de fotografie o vreme, până ce ai realizat că nu vei reuși să scoți nici un ban din acest hobby, de altfel foarte scump.

Și totuși, acum o lună era cât pe ce să o iau de la capăt. Am intrat foarte hotărât în magazinul F64 din București să îmi cumpăr un nou DSL entry-level, de data asta un Canon 1200d (sau să fi fost Canon 100d?). Intenționat voiam un DSLR mic, ce putea fi purtat mai ușor în diverse excursii căruia aveam de gând să îi anexez un card de memorie wireless Eye-Fi.  Această cea din urmă achiziție avea să îmi permită să transfer imaginile preluate cu DSLR-ul pe telefon, ușor, de unde urma să le încarc pe Facebook și Instagram.

După o rundă de discuții cu cei de la F64 și o analiză rapidă mi-am schimbat părerea și am optat pentru un mirrorless. De ce?

Dacă nu știi diferența dintre un DSLR și un mirrorless te invit să o descoperi aici sau aici (nu face obiectul acestei postări).

Motivul 1: Nu mai fac atât de multe poze pe cât obișnuiam cândva, iar versatilitatea pe care o oferă un DSLR este mai mult decât am nevoie în acest moment.

Cu toate că un DSLR obține în majoritatea imagini mai bune, mai ales atunci când este folosit la maxim, cu setări manuale, am realizat rapid că fac câteva mii de poze pe an. Probabil mai puține decât făceam altă dată într-o singură lună. Am din ce în ce mai puțin timp să stau să setez camera pentru a trage un cadru și vreau să mă bucur mai mult de ceea ce văd decât să fac 100 de poze cu acel moment, fiecare cu alte setări pentru ca ulterior să am ce selecta.

Motivul 2: Nu îmi puteam cumpăra un DSLR mid sau high level. 

Nu eram dispus să investesc într-un Canon 7D sau măcar 70D (da, sunt fan Canon când vine vorba de DSLR-uri și da, este o diferență mare între cele două modele), mai ales că nu aveam de gând să folosesc camera foto pentru a câștiga bani. Nu fotografiez nunți sau botezuri, nu trimit poze la National Geographic. Merg în excursii în afara orașului și în 2 concedii pe an.

Motivul 3: Nu eram dispus să investesc în obiective. 

Dacă te minți singur că obiectivul de kit 18-55mm este perfect pentru orice moment … te minți. Este un obiectiv ok pentru un început dar dacă vrei să rupi gura târgului cu peisajul, portretul sau macro-ul realizat în weekend vei avea nevoie de obiective dedicate, ce costă (mult). O să spui că și pe mirrorless poți să pui obiective și ai avea dreptate. Ajungem și acolo, mai jos.

Sony Alpha 5000. 

Nu este cel mai bun mirrorless. Nici pe departe. Nu este nici cel mai ieftin, nici cel mai scump. Aș spune că este mediocru din multe puncte de vedere. Întâmplător, intersecția calităților acestui aparat s-a dovedit câștigătoare în cazul meu.

  1. Este portabil

Are 210 grame și 109.6mm x 62.8mm x 35.7mm. Nu încape în buzunarul de la pantaloni, poate în cel de la geacă. Nu îl simți când îl cari după tine.

2. Are Wi-Fi integrat (și NFC)

Asta înseamnă că prin intermediul unei aplicații de smartphone, PlayMemories pe numele ei (atât iOS cât și Android) te poți conecta la el pentru a transfera pozele. Ăsta era un criteriu important pentru mine, ce m-a salvat de la achiziția unui card de date cu wi-fi de 400+ lei. De asemenea știe să se conecteze la rețele wi-fi și chiar la televizoarele pe care le găsește in acele rețele pentru a reda pozele, prin DLNA. Eu nu am reușit să îl fac să comunice cu televizorul meu Samsung (non-smart) care știe DLNA. Poate că merge mai bine cu televizoarele Sony.

Nu am apucat să folosesc NFC-ul, ce se presupune că facilitează atât conectarea la cameră prin smartphone cât și transferul imaginilor, întrucât iPhone-ul meu nu are NFC.

3. Calitatea pozelor este OK.

Nu este calitate de DSLR medium sau high level. Uneori, se apropie cu greu de calitatea unui DSLR entry-level, dar imaginile sunt folosibile pentru arhiva familiei și pentru câteva postări răzlețe pe Facebook și Instagram. La banii pe care îi plătești (aprox 1200 lei la momentul scrierii acestui articol) primești poze ceva mai bune decât majoritatea compactelor de pe piață și un cumul de funcții utile. Ai 20 de megapixeli, ceea ce înseamnă că în teorie poți realiza și un crop dacă ai neapărată nevoie.

Alte aspecte interesante și pozitive pe care le-am descoperit la Sony Alpha 5000.

Are ecran rabatabil, doar pe verticală, cu o chingă în partea superioară. Asta ajută când vrei să faci poze de la nivelul solului sau când vrei să îți faci selfie-uri. Pentru că ecranul are prinderea în partea superioară, nu îl poți folosi să faci poze cu el în mână, peste un pâlc de oameni, așa cum ai face la un concert. Are inclusiv un mod selfie, pentru momentele când rabatezi ecranul la maxim, ce activează un timer de 3 secunde după apăsarea declanșatorului.

Are moduri Auto bunicele, inclusiv un mod Superior Auto care știe să post-proceseze un pic pozele pentru a le face mai frumoase. Dacă însă vrei să experimentezi cu setările are modurile P/A/S/M și poți să experimentezi aproximativ toate funcțiile unui DSLR. Poți inclusiv să tragi cadre RAW pe care să le editezi tu ulterior cum îți place ție.

Obiectivul de kit 16-50mm, dispune de stabilizare optică cu F3.5-5.6, tipic pentru acest tip de obiectiv. Stabilizarea își face datoria în limitele bunului simț, dar nu m-a dat pe spate. Dacă însă îți dorești să obții rezultate (și) mai bune și duci dorul unui DSLR, poți cumpăra obiective cu montură E, ce încep de la 677 lei și ajung la 9000 lei. Un 50mm cu F1.8 costă 1000 lei, mult după părerea mea. Dacă însă ești dispus să investești 9000 lei într-un obiectiv, mirrorlessul nu este cea mai bună alegere. Mergi pe DSLR.

Filmează HD. Nu știu cât de bine, nu a fost un criteriu în adevăratul sens al cuvântului pentru mine. Da, consider că orice cameră foto în anul 2015(6?) trebuie să filmeze HD. Nu am nevoie de 4K pentru că nu am unde să văd 4K.

 

Aspecte negative.

Ecranul are o rezoluție foarte proastă (pentru anul în care suntem). 450.000 de pixeli pe 3″ (adică aproximativ 7 cm) înseamnă că obții o reprezentare aproximativă a pozei pe care doar ce ai făcut-o. Dacă mărești vei avea impresia în mod constant că imaginea este mișcată. Ceea ce nu este tot timpul adevărat. Nu înțeleg de ce tocmai Sony a ales să pună un ecran atât de … slab pe un mirrorless unde lipsa unui viewfinder (fie el și electronic) este extrem de important dar ăsta este produsul. În plus, ecranul nu este touch, derularea prin meniuri realizându-se prin intermediul butoanelor fizice (ca pe vremuri).

Meniul întortocheat. Fie nu sunt eu obișnuit cu meniurile de la Sony fie au construit un meniu complex și ciudat. De cele mai multe ori nu te vei avânta în el prea adânc, pentru că vei folosi modurile automate. Aș adăuga aici și selecția manuală a punctului de focus: este un coșmar. Fie camera asta are probleme cu focusul și au zis să îngroape setarea asta cât mai adânc în meniuri fie cel ce a gândit meniurile înțelege greșit utilizarea unei camere. Salvarea vine din posibilitatea de a personaliza funcțiile unor butoane; eu mi-am setat ca butonul “?” (help) să fie cel de selecție a punctului de focus. Nu este nici așa ușor sau intuitiv (pentru că după ce intri in meniul de setare a punctului de focus trebuie de absolut fiecare dată să selectezi Focus Area Flexible Spot, mai apoi să muți punctul și să confirmi.

Bateria slăbuță în comparație cu a unui DSLR. Cu vechea cameră trăgeam 600-700 de cadre cu o încărcare. Cu Sony Alpha 5000 nu știu dacă reușesc să ajung la 300 de cadre fără a reîncărca. Aspectul pozitiv în această poveste este că acumulatorul Li-Ion de 1020mAh, poate fi reîncărcat prin intermediul unui port micro-USB, relativ repede, mai ales dacă folosești un încărcător de telefon. O parte din autonomia slabă se trage cu siguranță de la ecranul de 3″, dar o altă parte se trage de la faptul că NFC-ul nu poate fi dezactivat (sau nu am găsit eu opțiunea în meniu cu excepția acelui airplane mode).

Nu îmi propun să fac un review în adevăratul sens al cuvântului pentru că mi-ar lua încă vreo 2-3 ore și ceva mai mult timp pentru o testare corespunzătoare. Dacă ești în căutarea unui mirrorless până în 1500 lei și este important pentru tine să obții niște imagini decente pe care să le poți transfera rapid pe telefon Sony A5000 este o alegere bună. Peste categoria asta de preț încep să existe și alte opțiuni, mai bune (am văzut review-uri foarte pozitive la Alpha 6000 și câte ceva de la Olympus).

Sony Alpha 5000 este departe de a fi camera perfectă. Are o sumedenie de lucruri ciudățele și mă așteptam la o calitate a imaginii mai bună. Cumva, am tot timpul senzația că imaginile nu sunt atat de sharp pe cât ar putea să fie. Per total însă, eu sunt mulțumit de achiziție. Am încercat să încarc câteva imagini exemplificative cu ce poate face camera asta, din ce am testat până la acest moment.

Mulțumesc încă o dată F64 pentru sfaturile oferite. Dacă nu ar fi fost consultanții de acolo cel mai probabil mi-aș fi cumpărat un DSLR pe care l-aș fi folosit în aceelași regim ca și până acum (adică puțin spre deloc) la costuri mult mai mari.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *